Tablou #Croydon

Decembrie trist, despuiat, obosit
Se scutură-n ploi pe-un Croydon ticsit.
Betoane rânjesc pe străduțe năluci
Mașini, autobuze și cuiburi de cuci
Și bezna ideii că n-ai cum s-apuci
Să fii iar la timp, și-n ore-ți seduci
Sfârșeala să-ți pară mai dulce ca mierea.
Când ceruri își plâng nesfârșitul tumult,
O arșiță arde în piept un prea mult
Iar gându-și croiește în dor adierea
Cu-o sete de-albastru și verde de vară.
…Decembrie gri pe-a anului seară…

Din ceruri de scurg mirări și tăceri
Când zori se-mpletesc printre oameni și gări,
Cu forfote-și cântă preludiul o zi
Scanând prin mulțime vointa de-a fi,
De-a ști, de-a trăi, de-a iubi, de-a gândi.
Nimic nou sub soare ai spune, dar știi
Că totul ți-e nou în tablou-mbulzelii
Când gheara-ncordării îți sfâșie ceasul
Și-n ploi îi îneacă voinței iar pasul.
Lumina își vinde durerea urzelii
Și-n nopți își adoarme copiii plăpânzi
Lăsându-i mirați, boemi și flămânzi.

© Simona Prilogan, 22/12/2019, Croydon

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.