Descătuşare

Arunc cu pietre în fereastra nopții să-i descătușez aripile dintre frici și angoase. Dincolo de tumultul realității în care trenurile noastre doar au făcut cruce de o iubire adâncă și interzisă în gările ființei. De dincolo de negură se aud doar ciocăniturile resemnării ce își semnează petiția la fiecare strigăt de dor. Planete nealiniate își caută încă buimace sensurile printre orbitele neșansei. Oftez a durere iar stânci desprinse din munții tăcerii imi lovesc ghiocul cu nesăbuință.

Arunc cu pietre în gândurile triste ce mă îmbrățișează cenușiu… și fug… dincolo de marginile visului în care mi-am înghesuit tainele, și dorul, și plânsul care doare în amintirea dimineților albastre, în care lumina ne picta cu vraja zâmbetele. Karmele își pierd pașii printr-un labirint complicat, umbrit de îmbrățișările trecutului, la ușa căruia un viitor îmi rânjește sadic în oglinda nostalgiei.

Arunc cu pietre… și fug… într-o speranță albastră în care mă înfășor până la suflet. Să-mi fie de alean, spălându-mi străzile ceasurilor peculiare și îmbujorând fața inocenței. Acolo mă vor găsi aburii dimineților atunci când trenurile realității vor face iar cruce de iubire.

© Simona Prilogan

5 thoughts on “Descătuşare

  1. Bună, Simona ! 🙂
    În a treia zi de Sfânt CRĂCIUN

    vin la TINE cu gând BUN ,
    o urare de SĂNĂTATE ,
    sărbători LUMINATE
    și La Mulți Ani, 2020 !!! 🙂 🙂 🙂
    Alioșa ! 🙂

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.