Sonetele noptii

Stele mi se-așează pe umeri, sorbindu-și lumini neînțelese
Dintre lumi prinse-ntre psalmii ce-și desprind forme-n abstract.
Din conuri de umbre adânci se rostogolesc în cercuri
Idei ce-și flutură aripile peste gândurile nopții. Iar eu, un solitar,
Rămân să despic drumuri printre de ce-urile existenței.

Un gând se îmbină cu altul sub îmbrățișări de sensuri și culoare.
De-i picur un zâmbet, își nuanțează speranțele,
Chiar dacă zăpezile cad cu patos peste pământul plecat în visare.

Îngeri mă prind în hore și valsăm visurile până atingem lunile
Apoi le colorăm în gânduri albastre, agățându-le cireșe la urechi.

Zâmbim, iubind lumina nădejdii ce ne mângâie dulce.
Așa se văd culmile bucuriei dincolo de înțelesurile zilei.

… Cu ochii deschisi, printre picături de stele și visare,
Împletesc gândul nopții cu rădăcini de voință,
Înflorindu-mi muguri de ardoare peste sonetele nopții.

© Simona Prilogan

Imagine – eberhard grossgasteiger, Pexels

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.