Am privit timid universul

Am privit timid universul-
Era trist desenat pe-un descânt,
Cu umbre adânci lăcrimând peste vânt
Și ploi înnoptate din hăuri curgând.

Am privit timid universul-
Un foc de dorințe în straniu veșmânt,
O doină ce tainic plângea prin cuvânt
Cu ochii de veghe răsfrânți peste gând.

Am privit timid universul-
O lume pitită-ntre zile și ploi
Cătând întâlnirea cu timpul de-apoi
În valsul speranței dansând pașii goi.

M-a privit curios universul-
Eram doar un fulg rătăcit printr-un gând
Cu multe-ntrebari după mine trăgând
Prin geana dorinței visând la cuvânt.

E noapte adâncă și sper într-un gând
Luceferi să-mi fie lumină și-apoi
Să-mi simt universul prin pașii mei moi
În dansul frenetic al sinelui cânt.

© Simona Prilogan

Londra, Mai 2020 ❤️

6 thoughts on “Am privit timid universul

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.