Primăvară

Ce tristă eşti, tu, primăvară,
Din timpurile rătăcite,
Din epocile răvăşite
De-atâta ură şi povară.

Ce gânduri jalnice-ai purtat
De peste mari aduse-n seară,
Dar blanda-ai fost tu, primăvară,
Când doina-n braţe-am legănat.

Şi-ai vrut să îmi ascunzi tristeţea
Şi-n lumi de basme m-ai chemat,
Când codrii verzi m-au mângâiat
Iar muntele mi-a dat bineţea.

Când râul mi-a şoptit poveşti
Atât de multe şi sublime,
Atât mi-ai dăruit din tine
Că-n mine zână bună eşti!

Sub soarele copilăriei
Eu am fugit cu cerbi vrăjiţi
În anii mulţi, cei împliniţi
De puritatea bucuriei.

Dar nu mi-ai spus povestea lor,
A celor mulţi plecaţi de-acasă,
Tânjind o viaţă mai frumoasă,
Muncind din greu, sleiţi de dor.

Şi nu mi-ai spus câte-au purtat
Pădurile de tropot pline
Şi câte-au săgetat în tine
Când munţii ţi i-au tulburat.

Şi-au vrut să-ţi fure aurora
Şi codrul cel de aur plin
Când au vărsat numai pelin
În sufletele tuturora.

Să-ncerc să caut înţelesul
Eu doina-ţi cânt a mia oară;
Ce sfântă eşti tu, primăvară,
Dar cât de trist îţi este versul…

© Simona Prilogan

Londra, Mai 2020

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.