Tăceri

Sub geana serii gânduri curg
Pe unduiri de ape tulburi
Le strâng, le-alung, se-ntorc, se scurg
Topind tăcerile sub ziduri.
Din lacrimi picurându-mi dor,
O ploaie răscolește zarea,
Descălecând din timp, un nor
Mă infrățeste cu-ntristarea.

Urlând cu forță, vântul crud
Îmi scrijelește răni sub coaste,
Iar karma-mi desenează-n nud
Trecutul lumii cu angoase.
Unde sunt eu, dar cine sunt?
Unde mi-e umbra răstignită?
Ce piesă joc? Ce amănunt
Mă definește peste clipă?

Săgeți de întrebări țintesc
La poarta împietrită-a nopții,
Demoni căzuți pecetluiesc
Ispitele pe cercul sorții.
Parfumul zilelor de ieri
Sub perna gândului se-așează
Și-n timp ce ierni albesc sub cer
Tăceri în dor mă colorează.

© Simona Prilogan

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s