“Taci! Dă-i voie FEMEII să vorbească!”

În timp ce dezinfectam aparatul și curățam zona, o bubuitură puternică mă trezise din reveria nuanțelor în care mă adâncisem. Nu știu dacă ploaia îmi hașurase câteva linii nostalgice peste gânduri, ori frânturile unei polemici întâmplate ieri îmi sâcâia încă starea, cert este că energiile cosmice nu dansau prea voioase în perimetrul cabinetului în care îmi desfășurăm activitatea. Curând însă aveam să aflu că existau variante mult mai întunecate.

“Hey, după ce că am fost nevoită să călătoresc de la mare distanță până aici iar apoi să mă învârt ca un titirez în jurul clădirilor ca să aflu intrarea, mai trebuie să și aștept pentru examinare?” urlă cu îndrăzneală femeia ce stătea încordată în fața ușii pe care tocmai am deschis-o și pe care o batucise cu forță preț de câteva secunde.  Își scutură cu patos mâna semn că agresiunea îi provocase durere. Un bărbat o însoțea, stând puțin mai la distanță înapoia ei. Cu privirea mai mult în jos, murmură timid: “Bună dimineața. Am venit pentru programarea de la ora 10. Avem…” Dar nu mai apucă omul să-și termine fraza, că femeia, privindu-l cu dispreț tună: “Taci! Dă-i voie FEMEII să vorbească!”, articulând agresiv “femeii” și întorcându-se iar către mine se răsti precipitată: “Sper că îmi dați și rezultatul în mână, acum, pe loc!” În tot acest timp mie îmi înghețase pe buze formula magică de “bun venit la clinica noastră, ne bucurăm să vă fim de folos, blablabla…”  Bărbatul vizibil încurcat de cererea femeii, indrazi iar: “Ți-am mai spus, draga mea, că totul este electro…” și iar tună “draga” lui, privindu-l fix în ochi, cu brutalitate: “Taci! Dă-i voie FEMEII să vorbească!” Din nou am tresărit vizibil la accentuarea “femeii” din ordinul pe care omul îl primise iar cu resemnare. Apucasem doar să bolborosesc un soi de primire cordială, dacă aș mai putea să o numesc așa, invitându-i să ia loc. Bărbatul însuși era pacientul de la ora 10, iar femeia probabil consoarta lui. Nefericită viață îmi șoptisem în gânduri, însă atacul acesta ciudat de replici agresive nu mă lăsă să alunec în filozofii existențiale. 

Încep să-i explic femeii că toate rezultatele examinării se transmit electronic medicului specialist. “Care medic?” tună iar femeia. “Dr X.Y. din Londra, cel care v-a trimis aici.” îi răspund, încercând să stau calmă, timp în care cercuri cu dâre negre se învârteau din ce în ce mai puternic peste marea mea cu răbdare. “Poftim? Nu cunosc niciun medic în Londra. Noi venim de la Ashby …” se rățoi iar femeia dar bărbatul continuă: “Draga mea, ți-am spus că medicul nostru lucrează pentru clinica din Londra și că de acolo…” “Taci! Dă-i voie FEMEII să vorbească”! Iar de data aceasta am tresărit și mai puternic, timp în care bărbatul lăsă resemnat privirea în jos.

Ocheade de râs alternau deja în mine cu valuri de dezgust și iritare, în timp ce îi dictam minții din ce în ce mai serios să-mi ascundă emoțiile sub masca seninătății. Întotdeauna m-a uimit rapiditatea frânturilor de gânduri, ce plănuiesc, împletesc și construiesc un întreg castel de emoții printre modele ciudate, atunci când suntem aruncați în situații critice. Coada de idei se rotunjise și acum pe tivul celor câteva secunde în care femeia ne îngădui o prea scurtă dar binefăcătoare pauză de liniște.
“OK. Am înțeles. Dar sper că este în 3D” prinse iar a vorbi cu un crescendo accentuat. “Draga mea, este în…” Nah, greșeală fatală, îi șoptesc în gând omului blajin ce îndrăznise iar să deschidă gura, în timp ce privea pierdut linoleumul. “Taci! Dă-i voie FEMEII să vorbească”! sosise replica fără întârziere. Nu am mai tresărit de data aceasta. Muncă în progres cum ar spune terapistul.

“Nu, nu este în 3D…” și nu îmi termin propoziția, că femeia se ridică cu viteză de pe scaun și porunci bărbatului: “Hai să plecăm! Pierdem degeaba timpul pe aici” ieșind val vârtej, în timp ce omul o urmă. Când ajunse în ușă, bărbatul se întoarse și mă privi descumpănit: “Vă rugăm să ne scuzați. La revedere.” Femeia îi aruncă o privire plină de dispreț iar apoi se făcură nevăzuți.
Nu mă întrebați cum m-am simțit eu în momentele ce au urmat, pentru că nu pot spune cu exactitate care dintre emoții m-au definit mai bine. Aș fi râs cu hohote de comicul situației, însă dramatismul din spatele ei ardea prea puternic. Femeia aceea tocmai mă purtase într-un carusel de furie, mâhnire, dispreț, dezaprobare, în timp ce atitudinea bărbatului ei mă copleșise cu empatie, părere de rău și resemnare. Cât de lung răbdătoare trebuie să fi fost iubirea omului ce tocmai își dovedise buna purtare? Ce durere îl ținea captiv într-o asemenea teroare? L-aș fi bănuit de o carență însă repede m-am răzgândit. Bunul simț întotdeauna strălucește înaintea intelectului. Și totuși ceva părea mult prea abrupt în toată situația.

V-aș spune că întâmplarea aceasta este fictivă și poate că m-ați crede, aș trișa însă viața să procedez așa. Aș lipsi caruselul zilei de povara adevărată a unor emoții.
Simțind o eliberare de sub gheara momentelor caraghioase ce tocmai îmi ridicase pulsul la cote foarte înalte, am deschis larg ușa și geamurile, lăsând lumina să îmi între în suflet și rugând îngerii să îi amintească omului căruia i se ordona “Taci! Dă-i voie FEMEII să vorbească”! că respectul circulă pe ambele sensuri, că abuzul de orice natură ar fi el, nu se cheamă “grijă”, nicidecum “iubire”, iar FEMEII să îi arate că reglările emoționale ale unor secole în care feminitatea a fost pusă la colț se face prin înțelegere, iertare și dragoste, nicidecum prin teroare.

© Simona Prilogan, Nottingham, 2021

One comment

  1. Femeia respectiva e o scorpie, iar scorpii au fost de cand e lumea lume. Chiar nu stiu de ce sa suporti asa un tratament, fie ca esti femeie sau barbat. Nu e de mirare ca bietul om s-a imbolnavit, sigur sufera mult in sinea lui.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s