Mănușă pe vânt

Mi-e seara mănușă pe vânt
Când aripi de foc se-mbulzesc
Iar timpului frici îi tivesc
Himere cu ochii arzând.


Nimicul din noapte ieșind
Își plimbă fantasma departe
Pe-aproape, tânjind după alte
Cetăți să le-ngroape curând.


Pe-albastru de gând îmi cerșesc
Căsuțele tainelor noastre
Și-n șoapte vorbesc către astre
Să-și poarte lumina-n firesc.


Rog zorii să vină și-apoi
Să-nghită nimicul de foc
Să taie deochiu-n mijloc
Și nopții să-l dea înapoi

© Simona Prilogan, Visările dintre castani

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s