Dialog absurd

– Urmează-ți visul, spun mereu.

M-am învârtit aici și eu.

– În seri promit c-a doua zi…

…Știu, vei schimba, vei regândi…

– Aș, dar din nou mă regăsesc…

Pe-același pat, curgând firesc?

– Da, cum de oare ai ghicit?

Am fost și eu un rătăcit.

– Credeam că prind așa, din zbor

Putere, bani și ajutor?

– Că–n gânduri „pozitiv” mascam.

Nu e cu vis, e-un faptic „am”.

– Păi, zău dacă pricep de ce.

Visarea trece repede.

– Dar calm și blând am acționat.

Razant cu visul, neapărat.

– Dar mă învârt tot pe aici.

Zărit-ai coada unei frici?

– Ce treabă are dumneaei?

Păi are, dacă știi ce vrei!

– Păi, știu, că doară ți-am mai spus.

Și ai sărit cu fundu-n sus?

– Aș, nah, că faci haz de necaz.

Nu, frate, eu te voiam treaz.

– Dar tu mai mult mă zăpăcești!

Hai, sari din pat și o să crești

– Păi tocmai asta mi-era-n plan.

Dar ai pierdut puțin elan…

– Hai, gata visul, că eu plec.

Deja te pierzi către eșec?

© Simona Prilogan, Visările dintre castani

2 comments

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s