Legenda lui Prier (I)

La umbra zvonului pribeag stau amagite de cuvinte
Un pumn de snoave pe-un șirag vrăjit de cloanțe pervertite,
Șoptindu-i vântului povești despre năluci ce-și poartă nada
Prin năzbâtiile lumești ironizându-i bufonada. 

Când primăveri se prind în crâng din marea cerului se-adapă
Un vânt bezmetic și nătâng înșurubând pădurea toată
Cu un fior de bazaochi, cu snoavele pornite-n basme,
Lăsându-i nopțile-n deochi de ghidușii și de fantasme.

Cândva trăia pe-acest meleag Prier, o tânără vicleană,
Cu gânduri negre-n rămășag, însingurată și orfană.
Legenda spune că era a nopților neagră făptură
Bătându-și joc de tot ce sta în calea ei pe bătătură. 

Tot pe atunci prin an trecea Litharius, luna uitată,
C-un gând senin, ca o mărgea, de astre binecuvântată.
Dar fetei pizma îi zâmbi taman în prima noapte-a lunii
Lăsând demoni a se-nfrăți sub mantiile urâciunii. 

Și-n nebunia unui gând petarde aruncă-n hambarul
Unui moșneag, stârnind voit un foc mistuitor, coșmarul.
În agonia spaimelor, nevinovații cai fugiră
Ne-nțelegând că-n goana lor fatal stăpânul își zdrobiră.

Sătenii priceput-au dar că jocul-calambur al fetei
Era deja mult prea murdar, stârnind panici în sânul cetei. 
Și-o provocară-n tămășag cerându-i s-arunce o glumă
Drept în pădurea-vălmășag a Omului Nopții-Furtună. […]

© Simona Prilogan

Va urma

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s