Legenda lui Prier (II)

Prier cea plină de curaj luă în brațe provocarea,
Schitându-și şalma-n tatuaj și în emoții încântarea.
Scriindu-i Regelui răvaș “Privește partea luminoasă!
Însă acesta, pătimaș, găsi purtarea fetei joasă.

Cum îndrăznise cineva să-l deranjeze în cetate,
Când toți știau că-n sihla sa Coșmarul Nopții îi străbate,
Că Templul Timpului furat răpise zilei strălucirea
Și-n întuneric ne-ncetat îi pervertise mijlocirea?

Cum îndrăznise dar Prier să îi vorbească de lumină
În templul lui forestier cu păcuriu la rădăcină?
Ori oare fata nu știa că Timpul își prindea părerea
Iar legea se împrăștia precum Furtunii-i era vrerea? 

Legenda zice mai apoi cum Regele grăbit se duse
S-arunce fetei un război cu năsărâmbele nespuse.
Iar printre dealuri s-a pornit o bumbăceală-nflăcărată
În care așchii de granit stârneau schimbări pe zarea toată.

Pehlivăniile curgeau pe apa sâmbetei-albastre
Și-n cupe de umor sclipeau culori de zâmbet către astre.
Și-n timp ce lupta se-adânci iar Regele-și chema Furtuna
Din ceruri Ziua se ivi lăsându-i lui Prier tribuna.

Și-atunci uimirea prinse glas chemând cohortele de zâne
Să îi dea fetei sfântul vas, cu a luminii poțiune. 
Coșmarul Nopții-și reteză a timpului coamă roșcată
Iar fata lupta câștigă și-nveseli cetatea toată.

© Simona Prilogan

Va urma

One comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s