Mi-e răsturnat în suflet cerul

Mi-e răsturnat în suflet cerul desprins din amintiri albastre,
Doar doru-i mai veghează urma pitită-ncet printre angoase.
Mi-e-aleanul spulberat, amice, de nopțile ce-mi cântă mut
O simfonie mult prea tristă sub ramura unui trecut.

Azi stele-aș invita să vină la masa noastră din prezent
Când amintiri se prind năvalnic în pieptul unui gând ardent,
Să coloreze cu tandrețe în inima unui surâs
Ce-și mai adapă strălucirea sub glastra unui stins apus,
Acolo unde tihna serii prindea miros de fân cosit
Iar greierii purtau iubirea în cântec până-n răsărit.

Mi-e răsturnat în suflet cerul, iar norii prind să se adune 
Peste emoții și speranțe purtându-le spre-o altă lume. 
Sub ploi îmi ostoiesc povara prezentului pe scări abrupte
Iar zorii-aduc din alte colțuri un viitor în straie rupte.

© Simona Prilogan, Visările dintre castani

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s