Explozii de Iubire

Duminici rostogolite prin praf și pulbere,
împrăștiate de vânt peste răsărituri cernite.
Așa își amintea în momentele de cumpănă
trecutul ce îl aruncase fără milă
într-o stare a lucrurilor în care
medici, asistențe și îngrijitori
bolboroseau cuvinte răstite
pline de plumb și durere.
Leziuni ale creierului erau notate și răsnotate
în foi de observații,
politici administrative,
mai apoi în priviri pline de tortură,
într-o lehamite bolnăvicioasă
ce își întinse ghearele peste sufletul rănit. 
Protocoale și uzanțe rânjiseră
peste plânsetul chinuit al omului
ce tocmai își pierduse într-un accident stupid,
soția, cei trei copiii și o parte din creier.
Avea să înțeleagă din discuția preotului
care, tot protocolar,
îi acordase câteva momente de limpezire duhovnicească,
în timp ce șefa departamentului
mai bifase o căsuță din planul de îngrijire.

Seri pline de teamă
se îngrămădeau peste umbrele asfințitului,
scobind răni în adâncul inimii
și sângerând sub forma a mii de monstri.
Un duș rece ca gheața
îneca uneori diavolul durerii.
În timp ce sufletul își dorea să fugă
departe într-o liniște adâncă,
dând de pereți cu învelișul ce-l ținea captiv
într-o teroare ce părea fără de sfârșit.
Sângerări se limpezeau sub apa
ce curgea din ce în ce mai năvalnic,
până când zorii se îmbujorau peste ceruri
iar somnul își găsea culcuș printre epuizările trupului.
Cuvintele nu își mai găseau calea,
se împotmoliseră la ieșirea din matcă.
Doar o sforțare vizibilă dădea de înțeles
că erau totuși prin preajmă.
Nimeni însă nu s-a mai sinchisit cu neajunsul acesta.
Sub falsa impresie a unei stări de aiureală,
A fost declarat necompatibil cu „normalitatea”
ce părea regină peste ținut,
în timp ce îngeri ai întunericului
duceau bătălia nedreptății
printre umbrele firave ale lunii.

… Și totuși,
răsăritul unei alte duminici
prinse în hora speranței
zâmbetele îngerilor de lumină
ce câștigaseră bătălia asupra întunericului.
Trupuri de bucurie
se plămădeau printre zâmbetele noilor pereți.
O stare de liniște învelea zona,
picurând pace printre razele soarelui
ce mângâiau cu tandrețe toată zarea
și se răsfățau jucăușe peste ferestrele clădirii.
Sunete de blândețe prinseră a cânta
printre minutele dimineții.
O explozie de iubire se întâmpla aievea,
împrăștiind psaltiri de taine
printre coruri îngerești.
Iar cuvintele…
Cuvintele își găsiseră iar drumul,
prinzând putere sub emoțiile exploziei.

Se spune că totul se întâmplă cu un motiv,
și poate că așa este,
deși uneori
monștrii întunericului
ne acoperă ochii cu frici despletite.
Undeva în neant
se petrec însă explozii de iubire,
blândețe și pace,
mângâind răsăriturile albastre.
Drumurile depărtării
fac cruce de dor și neînțelesuri
printre ochii realității,
peste lumi și continente,
printre speranțe și așteptări.
Tot acolo,
explozia iubirii se întâmplă
pentru că întotdeauna
scânteile ne vor duce pașii
către locurile în care îngerii ne cheamă.
Să fim parte din decorul bucuriei,
departe de frici,
leziuni ale creierului
și tăceri adânci.

© Simona Prilogan, Visările dintre castani

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s