Toamnele noastre

Cocorii din suflete se duc departe
Iar apele reci ne inundă privirea.
Cu forţă adâncă un frig ne străbate
Şi-o toamnă pustie ne răpeşte iubirea.
Ne vin din adâncuri, din epoci trecute,
Sclipiri diafane de duminici albastre,
Ne cheamă, ne-alungă uşor abătute,
Cernite de vreme, de toamnele noastre.

Eu caut în unghiuri fărâma pierdută,
Tu ca într-un cerc te roteşti, în zadar,
Mirarea-şi ia zborul, tăcută, ne uită,
Ne lasă în toamnă pustiul amar.
Cu umbrele-adânci încrustate de vreme,
Cu cer înnorat şi cu stele sihastre,
Ne trecem prin timpuri ce vor să ne cheme
Din toamne trecute in toamnele noastre.

© Simona Prilogan

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s