Primăvară

Ce tristă eşti, tu, primăvară,Din timpurile rătăcite,Din epocile răvăşiteDe-atâta ură şi povară. Ce gânduri jalnice-ai purtatDe peste mari aduse-n seară,Dar blanda-ai fost tu, primăvară,Când doina-n braţe-am legănat. Şi-ai vrut să îmi ascunzi tristeţeaŞi-n lumi de basme m-ai chemat,Când codrii verzi m-au mângâiatIar muntele mi-a dat bineţea. Când râul mi-a şoptit poveştiAtât de multe şi sublime,Atât … Continue reading Primăvară

Cerşind pe-un colţ de stradă

Năuc şi trist şi amorţitStai, puiule, uitat de lumeSub blândul tei ce-a-mbătrânitDe timpul care vrea s-aduneMăreţe clipe de poveste. Tu stai şi-asculţi tot ce a fost;Tu stai şi speri tot ce mai este. Iar ochiul tău ar vrea să vadăSublimul magic din poveşti,Dar fila zilei o sfârşeştiCerşind pe-un colţ de stradă.Când ghemul vieţii se mai … Continue reading Cerşind pe-un colţ de stradă

Legământ

Pe gene de vis și valuri de vântLăsat-am iar gândul să umble hai-huiȘi-n taină să-și spargă durerile luiDe praful tăcerii-nisip pe pământ.Din seri am croit bucurii în cuvânt,Cât al mării nisip, șirag de scântei.Și-n lume pornit-am să țes în ideiVeșmânt de iubire, etern legământ.© Simona Prilogan

Ferestre sparte

Satul se întindea cuminte printre grămezile de delușoare, împădurite încă pe alocuri, din care zâmbeau casuțe ticluite ca în poveștile de odinioară. Valea încă părea cufundată în neuitare, în timp ce doar ici și colo câte un firicel de fum se înălța ingândurat către cer. Cândva țâșneau cu sutele ca dintr-o înfrățire a poveștilor. Povești … Continue reading Ferestre sparte

Evadare

Îmi sincronizam fuga repezită a gândurilor, îngrămădite de-a valma peste idei vinovate, cu bătaia secundelor în care încercam să mă definesc. Aproape, departe, printre valurile karmei ce părea că îmi croise deja cărarea.  Doream să fug, să mă ascund undeva dincolo de cerurile unui asfințit roșu. Mi-era teamă de mine, de ceea ce aș fi … Continue reading Evadare

Dor de tata

Se făcuse iarăși seară peste lumea gândurilor în care pluteam însingurat. O petală… două petale… trei petale… și o matematică înșurubată aiurea printre lacrimile neputinței și ale dorului închistat între castele imaginare. Afară ningea necontenit iar lumina lunii se făcuse stăpână peste zare, reflectând sclipiri de magie în zăpada ce acoperea păcatele lumii. Iar eu, … Continue reading Dor de tata