Zborul cocorilor

Era deja târziu în noaptea gândurilor. Gânduri întoarse pe toate fețele. Gânduri înmulțite cu speranțe și adunate cu toate zâmbetele încercărilor. Gânduri împărțite între lacrimi și neputințe după cortina zilelor lungi și dureroase. Gânduri în care cineva își râdea cu gura până la urechi de toată zbaterea lui.Sau poate nu, poate era doar proiecția amărăciunii … Continue reading Zborul cocorilor

(În)semne

Primăvara nu dădea încă semne că ar vrea să între în scenă; stătea pitită după umbrele serilor reci de martie. Mă împachetasem printre idei și promisiuni de suflet legate de buchetele speranței. O speranță ce își cam uitase o vreme însemnările în cufărul copilăriei, dar care se rotunjea acum într-un albastru intens: viața categoric trebuie … Continue reading (În)semne

Ochiuri de stele

Luminile orașului s-au aprins deja demult. Ochiuri de stele se cuibăresc printre oameni. Oameni grăbiți, pierduți printre gânduri. Măsurându-și fiecare bucățică de destin risipit printre orele serii.Jean Paul se contopește cu mulțimea și încearcă să își adune ultimele provizii pentru noaptea ce pare că se zgâiește absurdă și rece printre colțurile serii. Și apoi își … Continue reading Ochiuri de stele

Glosă singurătăţii

Şi poezia mea e tristă, şi scriu plângând, singurătate,Când umbra serii ţipă iarăşi, strigându-ţi numele pe stradă,Mă-nchid ca-ntr-o odaie veche, cernită de-amintiri plouate…Stau doi ochi trişti care încearcă prin firul timpului să vadă.Mă chemi, m-ademeneşti, vrajito, şi mă cuprinzi ca într-un cleşte.Îmi smulgi tiranic, fără voia-mi, speranţa, mi-o distrugi în faţă.Mă dai robiei fără-a-mi cere … Continue reading Glosă singurătăţii

Curcubeu

Colorează-mi prea roșul cu rime,Uitarea prefă-o-n mistere pe nori,Răstimp desenează-mi pe-un orange de sori,Cu noi în povești desculți prin mulțime.Ursite-n ghioc vor dor să imprime,Bifând galben- zeu aevea-n culoriE verde aprins în cântec și-n zoriUnindu-ne-albastru-n taine sublime.Indigo zâmbește pe-un gând violetUrzind din lumini cărare de vis;Buchete de alb ne prind în duet,Iar tu mă săruți … Continue reading Curcubeu

Rugăciune

Şi florile stau îngemănateAlături unite, cu faţa spre soare.Se-apleacă uşor: divină-nchinare.Respiră profund din aerul vieţii…Din timpuri trecute cântat-au poeţiiMagia şi şarmul ce le străbateCu harul pe toate.Şi pasărea mică ce-şi flutură zborulGingaşă se-apleacă în semn de-nchinare,Un dans care prinde şi flutur şi floare.Respiră cu dor din văzduhuri înalte,E totul al ei: aproape, departe…Şi cerul întreg … Continue reading Rugăciune

Ecuație cu două necunoscute

Îmi lăcrimau idei  în dimineți tăcuteȘi-n serile pustii mă întristam ades.O dureroasă rămășiță a iubiriiÎnnegura cărări pe geana firii.Tânjeam să îmi pictez iar bucurie,Doream să cred că încă mai sunt vie,Arzând mirări pe-un dor, ca o făclie.Mă străbăteau durerile prin coasteIar în genunchi mă regăseam ades,Cătând vieții un alt sens,Tot întrebând în gânduri dorulȘi cercetând … Continue reading Ecuație cu două necunoscute

Sunetu-nserării

Cântece-și prind tainic rimele-ntre rânduri,Sunetu-nserării învelește zarea,Doruri nesfârșite-mi rătăcesc prin gânduriÎmpletindu-mi pașii-n dansul cu visarea.Clipe mult trecute-și scot din amintireIar pe geana serii tolba cu emoții.Nostalgii albastre poartă în nuntirePlăsmuiri de taină către visul nopții.Îngeri stau de veghe-n șezători candide,Coruri cântă-n ceruri, luna-mi șterge lacrimi,Dorul plin de gânduri ochiul și-l închidePe-un ocean de pace, lepădat … Continue reading Sunetu-nserării

Doar dragostea mai poate să rimeze

Doar dragostea mai poate să rimezeCând zilele se-ntorc din timpÎn curse lungi pe-un contratimpDe griji ciobind în metereze.Când zori se prind în hore -dorCu șoaptele luminii-cântIar seri dansează pe pământSperanțe pentr-un viitor.Când stele cad și ruga-n noiNe arde gândurile-n taină,Când luna își croiește hainăDin praf de pulbere și ploi,Când îngeri prind să luminezeCărări de piatră … Continue reading Doar dragostea mai poate să rimeze

Mă caut printre stropi de cer

Îmi prind aripile-ntru zborSă-mi cern dorința peste poate,Povești îmi spun pătrunzătorSă-mi lecui rana unui dorCe-adapă dubii printre șoapte.Licăr de stea-mi lucește ninsDe întrebări ce cresc prin gânduri,Sub ploi pe timpul meu nescrisSunt vis tăcut, adânc, aprinsScriindu-și lacrima-ntre rânduri.Sclipesc prin ochiuri de misterIdei ce îmi stârnesc voințaȘi-n timp ce ierni albesc sub gerMă caut printre stropi … Continue reading Mă caut printre stropi de cer