Dorul

Se ia dorul, încet, să nu-l doară, se cuprinde în brațele timpului; se reazămă sufletul pe un ochi catifelat de stea. Se așează dorul în palmele Universului, în dansul precipitat al timpului. Îmbrățișare caldă între stele arzătoare și licăriri de secunde. Îmbrățișare caldă între chemări telurice, frânturi de gânduri rupte între drumuri nesfârșite. Oameni și … Continue reading Dorul

Speranță

Vremea de răsfăț mă leagă de-un visVremea de cântec îmi șuieră-n geamDar plânge prezentul de dor prea mult ninsȘi-mi arde vremelnic putința ce-o am.Timpul mai cântă prin turle, doinindIar negura nopții dansează vioiPe șira spinării și-nvăluie-n gândPoveste și lacrimi, și dorul din noi.Cu mările largi pornesc în abisSă-mi caut prea rostul rostirii și-apoiSă-mi dărui luminii … Continue reading Speranță

Cântec

Gânduri frunzăresc ideiAmorțite-n contemplare,Sub emoții, ochi de teiTimpulu-i prind felinare.Nori ce-și prind iar jucăușiMantia de cer spre soare;Ape, zbor și pescărușiDor și taină-n revărsare.Verde-tihnă, cântec lin,Hore ce-și cunună versul,Pace-n rosturi și seninMi-e prezentul și-nțelesul. © Simona Prilogan Londra, Mai 2020 ❤️ #CoronaTime

Dor de tata

Se făcuse iarăși seară peste lumea gândurilor în care pluteam însingurat. O petală… două petale… trei petale… și o matematică înșurubată aiurea printre lacrimile neputinței și ale dorului închistat între castele imaginare. Afară ningea necontenit iar lumina lunii se făcuse stăpână peste zare, reflectând sclipiri de magie în zăpada ce acoperea păcatele lumii. Iar eu, … Continue reading Dor de tata